“Totul a început acum trei ani dintr-o dorință a unui sportiv băimărean care și-a dorit să facă ceva mai mult, mai diferit atât pentru comunitate, cât și pentru el. Ideea de a muta plaja și marea la munte pas cu pas a prins contur, după multe uși închise, după multe ore nedormite, dar cu o ambiție și perseverență inegalagilă, cu o mână de oameni deosebiți a reușit și a dat startul primei ediții de handbal pe plajă, ediție ce s-a bucurat de un succes ce au depășit cu mult așteptările echipei.

Și uite așa, astăzi pot să vorbesc despre cea de-a treia ediție Baia Mare Beach Hanball, ediție ce cu siguranță a scris istorie din multe puncte de vedere. Am pornit și eu pe acest drum tot acum 3 ani ca voluntară în echipa #dreamteam, echipă ce s-a format și închegat în timp, prin muncă, prin stres, prin vise, prin nisip; acum pot să spun că acea echipă a ajuns azi să fie o familie formată din persoane excepționale, persoane de care sunt mândră, persoane pe care le vreau în viața mea.

Cu siguranță unul dintre beneficiile de a fi intrat în acest proiect este acesta: oamenii faini pe care i-am întâlnit. Ce pot să spun? Sunt chiar oameni lângă care îmi doresc să fiu, sunt oameni ce nu se tem să viseze, oameni ce luptă pentru ceea ce-și doresc, oameni ce lucrează cu drag fără să aștepte ceva în schimb, oameni ce știu că imposibilul nu există, chiar sunt oameni minunați, ce și-au câștigat toată admirația mea.

Pe lângă acest aspect, totuși ce înseamnă acest proiect pentru mine? Mi-e greu sincer să găsesc cuvintele potrivite, îmi vin prin minte atât de multe idei, încât nu știu cu care să încep.

Pot spune că Baia Mare Beach Hanball este mai mult decât o experiență; după cum spuneam am intrat și eu în echipă încă de la prima ediție și acum realizez cât de departe am ajuns, mă înconjoară sentimente de melancolie privind în urmă și revizualizând cum a început totul, totodată mă simt atât de mândră și fericită că am crescut împreună.

Recunosc că nu sunt o persoană sportivă, dar acest lucru nu m-a împiedicat să accept provocarea de a intra în joc și de a experimenta noi oportunități. Privesc cu admirație spre ceea ce am reușit să facem, deși e o experiență frumoasă, nu e una ușoară, deloc. În special acum în cel de-al treilea an când competiția a luat amploare și din 3 zile de handbal pe plajă s-a făcut o săptămână de foc, cu fel de fel de sporturi pe nisip. Nu e ușor să stai zi de zi de dimineață bună până seara pe plajă unde munca fizică e pe primul loc, dar să nu uităm că până aici au mai fost zile dificile, precum amenajarea și montarea locului unde s-a scris istorie, norocul nostru a fost că suntem o echipă și echipa de intervenție care a avut cel mai mult de suferit prin prisma muncii fizice, chiar merită toate felicitările, au făcut o treabă excepțională. Și mai zic că nu e ușor să faci față provocărilor neprevăzute, ca o furtună ce nu dădea semne că vrea să ne părăsească. Insolația și arsurile, nu sunt nici ele plăcute, cum nu sunt nici stresul și irascibilitatea. Însă merită, toată munca titanică, toate zilele în care mulți abia dădeau pe acasă ca să-și vadă familia măcar pentru câteva minute, toate durerile de cap, toate mesele sărite, absolut totul a meritat. Știu că de multe ori aceste lucruri trec neobservate, însă personal acestea sunt lucrurile care mă fac să vorbesc despre acest proiect ca o experiență de învățare și dezvoltare.

Spre finalul evenimentului realizam încet că ne apropiem de încă un sfârșit de ediție, iar acest lucru m-a emoționat foarte tare, deoarece priveam în jur și de-o parte vedeam terenul de nisip încis de competivitate, iar pe de altă parte erau voluntarii ce fugeau de colo colo, sau vedeam tribunele pline, priveam spre organizatori ba mai agitați, ba copleșiți de fericire, ba de oboseală. Mă uitam spre toate astea și mă gândeam cât de tare că am ajuns atât de departe, cât de frumos a fost totul, cât de dor o să-mi fie căci anul e lung uneori. Mă întrebam cum am reușit? Și tot ce am găsit ca răspuns a fost pasiune, echipă, ambiție, eforturi, sacrificii și perseverență. Priveam cu nostalgie, dar și cu mare mândrie spre tot ce se întâmpla în jurul meu, realizam cu greu impactul pe care acest proiect l-a avut asupra comunității, a oamenilor, a noastră. E ceva wow.

Spuneam că am crescut o dată cu proiectul deoarece a fost un context prin care m-am maturizat, am învățat, am creat legături, am creat planuri de viitor. Am fost înconjurată de persoane la care mereu ajungeam acasă cu o nouă poveste, am fost încojurată de sprijin și încredere, am fost înconjurată de o echipă în care atenția și grija ca toată lumea să fie în regulă mereu a fost pe primul loc. Însă cel mai mare impact asupra mea a venit o dată cu conștientizarea de sine și socială. Cât de norocoasă să fiu să am posibilitatea de a ajuta la împlinirea unui vis, nici nu vă imaginați ce sentiment puternic mă încearcă. Să știi că ai contribuit câtuși de puțin pentru a pune pe picioare visul un om, e ceva extraordinar. Pe lângă asta pot spune că întreg proiectul e un exemplu, Tudor Marta – persoana responsabilă de această nebunie e mai mult decât un exemplu, așa cum e fiecare părticică din acest eveniment, un exemplu de așa da, un răspuns pentru întrebarea ”merită să crezi în visuri?”.

Aș zice că întreaga nebunie mi-a dat aripi, m-a impulsionat, mi-a dat motive să nu renunț. Să nu renunț să cred în vise, în mine, în ceea ce eu pot face, în drumul pe care aleg să merg, să nu renuț să cred în oameni, în povești cu final fericit, în puterea ce stă în puțină muncă și perseverență. Am realizat că totul pornește de la noi, de la mine. Cred că orice e posibil, atâta timp cât avem curajul să ne urmăm visele, atâta timp cât avem curajul să trecem peste obstacole, dar și să credem în ceea ce urmează.

Sunt fericită, entuziasmată și mândră. De ce? Fac parte din echipa cea mai tare, echipă ce dintr-o idee, dintr-un vis, a mutat plaja la munte, în mijlocul orașului, într-un centru istoric, unde se auzea că nu avem cum să facem așa ceva, că e imposibil, dar ce să vezi, o facem, de trei ani încoace imposibilul se întâmpla și va continua să se întâmple ca nisipul de la mare să vină la Baia Mare. Nu pot să nu mă bucur de ce am realizat împreună, să îndeplinești un vis și să creezi istorie (pe de-o parte că e prima competiție europeană de beach handball profesionist, iar pe de altă parte ai reușit să unești naționala României de seniori pentru a intra în competiție), aceste fapte pur și simplu mă încarcă de emoție, de încredere și de bucurie, iar ceea simt față de acestea pot doar să zic că e un sentiment ce mă copleșește, și nu cred că poți exprima în cuvinte astfel de emoții.

Mărturisesc doar atât mă simt norocoasă că am trăit o experiență ce a scris istorie, care cu siguranță va avea continuitate.

Please follow and like us:
Categories: Blog

Leave a Reply